Dintre toate cetățile dacice, cea de la Costești-Blidaru a fost singura pe care romanii nu au putut-o cuceri prin forța armelor. Apărătorii au capitulat fiindcă au rămas fără rezerve de apă.
În unele locuri, la Blidaru, zidurile dacice sunt de înălțimea unui stat de om
În mod curios, cei care au construit fortificația au ridicat cisterna de apă în afara zidurilor. Astfel, ea a fost ușor de capturat, iar apărătorii cetății s-au predat, rămași fără rezerve de apă. Un cinic ar putea să vadă în această lipsă de inspirație – să-i zicem doar așa – o dovadă certă a faptului că poporul român se trage direct din daci.
Fiind însă vorba de cei mai viteji și mai drepți dintre traci, istoricii au fost mai blânzi cu această „scăpare”. „Desigur, ideal ar fi fost dacă aceasta s-ar fi găsit chiar în interior, ceea ce nu era însă posibil din cauza cotei mai joase a izvorului”, se arată în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei”, care îi are ca autori pe arheologii Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi și Adriana Rusu.
Drumeție de basm
La Blidaru se ajunge doar cu piciorul, pe o potecă lungă de aproximativ doi kilometri, care trece printr-o pădure de basm. Nici măcar un drum de căruțe nu este amenajat până sus la cetate.
Traseul începe imediat pe stânga, după podul care trece apa Grădiștei, în zona taberei de elevi de la Costești. Intrarea pe potecă este vizibilă de la distanță. Dacă plouă – și în zona cetăților dacice plouă des – salamandrele negre, cu pete galbene, ies la plimbare printre frunzele căzute la pământ, bucuroase de umezeală. Dacă e soare, arareori acesta reușește să străpungă prin frunziș.
După 45 de minute – o oră de plimbare, drumul ajunge la o șa, de unde se văd, pentru prima dată, zidurile cetății. Perimetrul în care se află zidurile este împrejmuit de un gard de lemn, peste care se trece folosind un pârleaz
Ca să intri în situl UNESCO trebuie să sari pârleazul (ne cerem scuze pentru calitatea imaginii)
După gard, traseul zidurilor dacice se poate urmări perfect. Pietrele de mari dimensiuni sunt acolo, zăgăzuind taluzurile de pământ din interiorul lor. În unele locuri, zidul ajunge la statul unui om. Deasupra lor, pământ și iarbă, în jur, pădure. Nu e mare lucru de văzut, dacă nu ai citit înainte despre cetate. Doar câteva ziduri rectangulare și priveliștea frumoasă care se deschide de jur-împrejur. O tablă ruginită îți dezvăluie că ești într-un sit UNESCO, iar alta îți indică turnul de la intrare. Cu asta informațiile oferite turiștilor se încheie.
Cisterna menționată la începutul articolului este o clădire unică în lumea dacică, și rămășițele ei se mai pot observa, pe jumătate înghițite de vegetație, de cei care urmează o potecă abruptă ce pornește din apropiere de măsuța de lemn de sub un arbore vânjos. Nu puteți rata acest reper – măsuța – , deoarece este unica amenajare turistică de la Blidaru.
Starea jalnică în care se află situl de la Blidaru – ca și cele de la Costești sau Piatra Roșie – este cauzată de situația juridică încâlcită în care se află, ne-au declarat persoane din administrația județeană familiare cu subiectul. Dacă în cazul Sarmizegetusei Regia Consiliul Județean Hunedoara a reușit să obțină custodia monumentului, acest lucru nu s-a întâmplat și în cazul celorlalte fortificații dacice de pe raza județului.
Cea mai impozantă
Cetatea de la Blidaru este cea mai impozantă lucrare de gen din zonă, având rosturi pur militare. Ea a fost construită în acest punct, pe vârful unui deal 705 metri, deoarece de aici vizibilitatea este excelentă atât în jos, spre Valea Mureșului cât și în sus, spre Sarmizgetusa, pe Valea Grădiștei. Pentru a ridica cetatea, dacii au excavat și îndreptat vârful dealului. În prima fază, a fost ridicate o cetate în forma de patrulater neregulat, situată în dreapta intrării actuale în sit.
La colțuri au fost ridicate turnuri patrulatere. Intrarea se făcea printr-unul dintre acestea. Zidurile au fost ridicate în tehnica dacică, cu două șiruri de blocuri de calcar fasonate, așezate în paralel și unite între ele cu bârne de lemn.
Între aceste două șiruri se află miezul zidului, format din pământ, piatră spartă, și alte materiale.
Arheologii apreciază că la realizarea cetății au lucrat meșteri greci, în special la elaborarea planului, dar mai ales daci, care au renunțat la unele trăsături ale zidului de tip grecesc. Această cetate a fost ridicată după domnia lui Burebista. În faza a doua, cetatea a fost lărgită cu o nouă incintă, lipită de prima. Pe două laturi au fost amenajate platforme de luptă, pentru mașini de război. Înălțimea zidului în acest sector ajungea la 5-6 metri.
În ceea ce privește cisterna, aceasta a fost amenajată folosind o tehnică romană, ceea ce duce la ipoteza că a fost construită sub îndrumarea unui meșter roman.
