Delta Dunării a deschis lista Patrimoniului Mondial în România, în 1991
România a aderat la UNESCO în 1956, dar nu a semnat Convenția pentru Patrimoniul Mondial decât în 1990.
Primul obiectiv înscris pe listă a fost unul natural – Delta Dunării, în 1991. Au urmat primele obiective culturale, în 1993 – Bisericile cu pictură exterioară din Moldova (șapte monumente: Pătrăuți, Probota, Arbore, Voroneț, Humor, Moldovița și Sf. Gheorghe din Suceava), Mănăstirea Hurezi (Horezu) și situl rural Biertan, cu biserica fortificată.
În 1999, ultimul obiectiv a fost extins cu încă șase situri rurale cu biserici fortificate – Câlnic, Valea Viilor, Viscri, Saschiz, Prejmer și Dârjiu. În același an au fost incluse pe lista patrimoniului mondial și Centrul Istoric al Sighișoarei, Cetățile dacice din Munții Orăștiei (Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Căpâlna și Bănița) și Bisericile de lemn din Maramureș (Rogoz, Desești, Budești, Surdești, Plopiș, Ieud, Poienile Izei).
În 2007, România a încercat să adauge pe listă și Centrul Istoric al Sibiului, dar Comitetul Patrimoniului Mondial a amânat studierea nominalizării, „pentru a permite Statului Parte (România – n.r.) să ia în considerarea posibilitatea de a conexa această candidatură, pentru o nominalizare în grup, cu o proprietate deja înscrisă, referitoare la prezența sașilor în România”. Cu alte cuvinte, Comitetul a sugerat României să nu facă o nominalizare nouă pentru Sibiu, ci să propună conexarea acestuia cu Sighișoara, un nucleu urban de oraș săsesc deja înscris în Patrimoniul Mondial. Acest lucru nu s-a întâmplat încă.
În 2009, solicitarea de a include pe lista Patrimoniului Mondial Mănăstirea Sucevița, ca extindere a obiectivului „Biserici Pictate din Moldova” a fost retrimisă României, pentru refacerea documentației. În 2010, s-a reușit extinderea obiectivului. Sucevița este, astfel, ultimul – până acum – monument cultural înscris de țara noastră în Patrimoniul Mondial.
În 2017, au fost înscrise pe lista monumentelor naturale pădurile de fagi virgine din mai multe zone ale țării, ca parte a obiectivului transnațional „Pădurile de fag vechi și virigine din Carpați și alte regiuni ale Europei”. Pădurile din România integrate în acest obiectiv sunt cele de cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled-Valea Cernei (Caraș Severin), Masivul Cozia, Lotrișor (Vâlcea), Codrul secular Șinca (Brașov), Codrul secular Slătioara (Suceava), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț (Maramureș). Un material despre pădurea virgină de la Strâmbu Băiuț puteți citi aici.
Pentru a putea include un monument în Patrimoniul Mondial, fiecare stat trebuie să întocmească o listă indicativă de obiective pe care le consideră susceptibile să fie introduse pe lista finală. Lista indicativă a monumentelor culturale din România cuprinde în acest moment (ianuarie 2018) Mănăstirea Neamț, Bisericile bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș, Ansamblul Brâncuși de la Târgu-Jiu, Ansamblul rupestru de la Murfatlar, Biserica Trei Ierarhi din Iași, Culele din Oltenia, Biserica din Densuș, Centrul istoric al Alba Iuliei, Centrul istoric al Sibiului, satul Rimetea și Peisajul cultural Roșia Montană. Ultimele trei au fost introduse în perioada post 2000, restul fiind introduse în 1991.
Pagina oficială de prezentare a Patrimoniului UNESCO în România o puteți consulta aici.
