Testamentul pârcălabului Arbore

În inima Bucovinei, între Rădăuţi şi Suceava, printre dealuri rotunde, presărate cu crânguri dese, un drum frumos trece dinspre Milişăuţi spre Solca, şi, la mijlocul distanţei, taie în două străvechea obşte a Arborelui.

Biserica Arbore

În mijlocul satului se înălţau în vremea lui Ştefan Vodă casele hatmanului Luca Arbore, lângă care vrednicul boier a ridicat un paraclis în 1502, pe când era deja pârcălab al Sucevei de 16 ani.

Marele boier a fost un patron al artelor, un luptător viteaz, care la 1497 a apărat cetatea Sucevei de polonezi, şi un sfetnic de încredere al lui Ştefan cel Mare, pentru care a umblat cu destoinicie în solii prin ţara leşilor, dar şi a muscalilor. Legendele spun că boierul Arbore ar fi folosit prizonieri turci şi polonezi ca să-şi ridice curtea şi biserica, pe care i-a forţat să scoată piatră din râul Solca.

Fiul lui Ştefan, Bogdan al III-lea l-a păstrat în Sfatul Domnesc pe, de acum, tomnatecul boier. Dar după Bogdan, a urcat pe tron Ştefăniţă, fiul lui Bogdan şi nepot  al lui Ştefan cel Mare. Când a ajuns în fruntea ţării, în 1523, într-un gest aparent inexplicabil, l-a executat fără multe explicaţii pe credinciosul boier, îmbătrânit în slujba dinastiei, pe care l-a acuzat de trădare.

Decapitarea lui Arbore l-a şocat pe cronicarul Grigore Ureche care scria aşa:

„Ştefan vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fie aflat în viclenie, iară lucrul adevărat nu să ştie. (…) Ci pururea tinerii să pleacă şi cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). Şi acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceaţă amar, pentru nevoinţa lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit”.

În acelaşi an, Ştefăniţă i-a executat şi pe fiii lui, Luca, Toader şi Nichita.

Tăierea boierilor Arbore a determinat o răscoală a boierilor moldoveni împotriva domniei lui Ştefăniţă, dar domnul i-a risipit pe răzvrătiţi, care au fugit care încotro, peste graniţe.

Biserica Arbore, frescă exterioară

Memoria lui Luca Arbore dăinuie şi azi şi nu datorită faptelor sale de arme sau a a sfaturilor înţelepte pe care le-a dat domnilor Moldovei, după cum nici datorită soliilor pe care le-a purtat în slujba ţării, ci datorită paraclisului pe care l-a ridicat lângă curtea boierească din satul care încă îi poartă numele.

Pictura interioară a bisericii fost realizată imediat după finalizarea construcţiei, adică în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538, când turcii au pus, probabil, foc bisericii. În 1541, din porunca Anei, o fiică a lui Luca Arbore, pictura interioară a fost refăcută şi completată cu fresce exterioare. Deasupra uşii din naos se află o inscripţie pictată cu următorul text: „Dragosin zugrav, fiul popii Coman din Iaşi a zugrăvit. Ana a fiicei lui Arbure cel bătrân a plătit Ana 20 de zloţi; anul 7049”. Meşteşugul cu care a i-au fost pictate zidurile exterioare a făcut ca ea să fie inclusă în 1993 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Din restul curţii boiereşti s-a ales praful şi pulberea, după ce familia Arbore s-a stins. Biserica în schimb, a fost „adoptată” şi îngrijită de săteni o perioadă, dar la începutul secolului al XIX-lea era ruinată, cu acoperişul spart, lucru care a permis infiltrarea apei în interior şi deteriorarea picturii.

În 1867, la intrarea în curtea bisericii a fost ridicat un turn-poartă – în care se află şi clopotele bisericii – prin care se face intrarea în incintă. Zidul nordic, primul care se vede după ce treci prin turnul-poartă, nu mai păstrează picturile, dar acestea sunt încă bine conservate pe ceilalţi trei pereţi exteriori, precum şi în interior, unde au fost supuse în ultimii 20 de ani unui migălos proces de restaurare.

Două tablouri votive

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore a servit şi de necropolă a familiei Arbore. Mormântul ctitorului se află în dreapta uşii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Lăcaşul de cult este de dimensiuni relativ mici: 22 de metri – lungime, 9,10 metri – lăţime şi 8,5 metri – lăţime. Clădirea este împărţită în trei încăperi – pronaos, naos şi altar. În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, iar celălalt pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soţia sa, Iuliana, şi de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentaţia somptuoasă a cneajinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe iile de astăzi. În reprezentarea din naos, ctitorul apare alături de soţie şi de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieţii sale.

De știut: Lângă Arbore, în Milişăuţi, în lunile de toamnă, gospodinele scot la vânzare în faţa caselor borcane de 3, 5 şi chiar 10 litri, cu murături delicioase. De la Arbore spre Gura Humorului, prin Solca, drumul trece printr-o zonă de un pitoresc deosebit.

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *