Înălțimea Sa, Șurdești

Împreună cu „surata” ei de la Plopiş, biserica de lemn de la Şurdeşti a pus pe lista UNESCO dibăcia meşterilor în lemn din Ţara Chioarului, zonă despărţită de Maramureşul istoric de un brâu de dealuri înalte şi munţi.

Biserica din Șurdești, cu o turlă înaltă de  54 de metri

Şurdeşti şi Plopiş sunt cele mai apropiate două obiective UNESCO din România, situate la mai puţin de un kilometru, în linie dreaptă, una de alta. Dată fiind apropierea uneia de cealaltă, cele două biserici se vizitează „la pachet”. Iar dacă Plopiş se remarcă prin blândeţea şi bunăvoinţa sfinţilor pictaţi în stil naiv, Şurdeştiul se profilează de la distanţă ca fiind cea mai semeaţă din grup, cu un turn care se ridică la 54 de metri spre cer – de trei ori mai mult decât lungimea bisericii -, turn care o face să fie cea mai înaltă biserică de lemn istorică din ţară, şi printre cele mai înalte din Europa.

Majoritatea bisericilor de lemn din judeţul Maramureş care au fost incluse pe lista UNESCO aparţin acum confesiunii ortodoxe, dar cea de la Şurdeşti le-a fost retrocedată greco-catolicilor.

La fel ca restul bisericilor din grup, cea de la Şurdeşti este o sinteză a arhitecturilor majore din Răsăritul şi Apusul Europei, mai exact o fuziune între fondul bizantin şi formele gotice, imprimate într-o interpretare originală a meşterilor locali. Din această fuziune a luat naştere unicitatea bisericilor de lemn din Maramureş. Aceste lăcaşuri de cult sunt realizate în conformitate cu sistemul Blockbau, adică din bârne îmbinate orizontal la colţuri. Despre ele, celebrul istoric de artă Joseph Strzygowski spunea că „fac parte dintre monumentele cele mai meritorii, realizări [de vârf] ale arhitecturii în lemn din lumea întreagă”.

Intrare expresivă

Biserica de la Şurdeşti are acoperişul dispus pe două niveluri şi este prevăzută cu un balcon în partea din faţă clădirii, care se suprapune peste pridvor, ceea ce creează o imagine frontală foarte expresivă.

Construită în 1766 de meşterul Macarie, biserica are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi este considerată exemplul cel mai sudic al bisericii de tip maramureşean, respectiv cu acoperiş dublu, se arată în fişa de nominalizare depusă de România la UNESCO.

Potrivit aceluiaşi document, „structura denotă prezenţa aici a unor meşteri constructori ingenioşi, geniali fără doar şi poate”. Biserica a beneficiat de faptul că meşteşugul construcţiei bisericilor de lemn ajunsese la maturitate deplină în Maramureşul învecinat, astfel încât meşterii a folosit la Şurdeşti soluţiile şi elementele constructive în formele lor cele mai evoluate, pe care le-au armonizat cu pricepere.

Intrarea în biserică

Rezultatul este o capodoperă, o biserică „’naltă cum nu mai e altă”, vorba baladei, despre care îţi vorbesc cu mândrie toţi chiorenii şi în ziua de azi.

Un pic de smerenie

La biserica din Şurdeşti este bine individualizată compartimentarea bisericii, cu pridvor, pronaos, naos şi altar.

Pridvorul are balustradă din lemn şi de aici porneşte scara pentru acces în turn. Pronaosul are două ferestre, dispuse simetric faţă de uşa care face legătura cu naosul. Interiorul este pictat cu scene biblice din Vechiul Testament şi Noul Testament, iar pe iconostasul care separă pronaosul de altar este consemnat anul 1783, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, precum şi numele autorului, „zugravul Ştefan”.

Ca să intri în biserică, trebui să pleci capul, uşa fiind de mică înălţime, la fel ca la multe alte biserici de lemn.

Explicaţiile sunt mai multe. O dată, aplecatul l-ar face pe vizitator sau pe credincios să intre smerit, cu fruntea plecată, în Casa Domnului; altă explicaţie ar fi înălţimea medie mai mică a oamenilor în urmă cu câteva sute de ani. O a treia explicaţie ar fi aceea că o înălţime redusă a uşii de acces îi împiedica pe invadatorii păgâni – tătarii fiind cei mai „harnici” pârjolitori ai Maramureşului – să intre pe cal în lăcaşul de cult.

De ştiut: Cel mai uşor, la Şurdeşti se ajunge pornind din Baia Mare către Baia Sprie, iar în centrul acestui orăşel se face dreapta pe drumul spre Copalnic-Mănăştur. În drum spre Şurdeşti se poate opri în Şişeşti, la Muzeul Memorial „Vasile Lucaciu”.

 

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *