Prejmer, istorie cu teutoni şi cistercieni

Biserica fortificată de la Prejmer (Tartlau în germană), la 15 km de Braşov, este unul dintre cele mai estice puncte de pe harta Europei, unde se poate găsi un exemplu de gotic pur-sânge. Doar prin estul Lituaniei, în zona Tartu (Dorpat), se mai găsesc mărturii atât de orientale ale arhitecturii care a definit apogeul Evului Mediu occidental.

Biserica din Prejmer, în stil gotic burgund

Teutonii

Se face că, demult de tot, prin 1211, pe când Cavalerii Teutoni, alungaţi din Ţara Sfântă, îşi căutau o casă în Europa, craiul Ungariei Andrei al II-lea, le-a dat în stăpânire partea cea mai estică a Transilvaniei, Ţara Bârsei, aflată la graniţa fluidă cu necredincioşii cumani.

În scurt timp de la sosirea în Ţara Bârsei, cavalerii teutoni şi-au croit un principat presărat cu fortificaţii puternice, folosind la ridicarea acestora forţă de muncă locală, probabil români, iar mai apoi şi colonişti germanici. În curând, domeniul teutonilor s-a extins şi la Sud şi Est de Ţara Bârsei, în exteriorul arcului carpatic. Teutonii au dezvoltat Braşovul ca nod comercial şi l-au convins pe Papa Honorius al III-lea să desprindă Ţara Bârsei de Episcopia Transilvaniei, pentru a o plasa direct sub tutela Romei.

Tendinţele evidente spre independenţă ale ordinului teuton nu puteau scăpa nici măcar unui rege slab cum era Andrei al II-lea. În 1225, armata regală, condusă chiar de Andrei, i-a alungat pe teutoni din Ţara Bârsei şi din teritoriile pe care le ocupaseră la Sud şi Est de Carpaţi.

Cavalerii s-au stabilit în nordul Poloniei de astăzi. Câteva veacuri mai târziu, după secularizarea ordinului, pe tradiţiile militare ale acestuia s-a clădit casta războinică a Prusiei. Dar asta este deja o altă poveste…

Cistercienii

Revenind la Prejmer, biserica de aici a fost ridicată într-o primă fază de teutoni, care au lăsat-o neterminată, când au părăsit Ţara Bârsei. Biserica a fost apoi atribuită altor pionieri ai catolicismului în Transilvania, călugării cistercieni, care aveau la Cârţa, în Ţara Făgăraşului, cea mai estică abaţie a ordinului. Cistercienii au terminat-o şi de la ei să păstrează şi azi goticul burgund al clădirii.

Planul bisericii este unul puţin întâlnit în România. Iniţial, în formă de cruce greacă, cu patru „braţe” egale, construite în jurul unui turn octogonal. Mai târziu, în anii 1500, unul dintre braţe a fost prelungit, dând bisericii forma actuală.

Biserica din Prejmer este cea mai puternic fortificată

Saşii

Fortificarea bisericii a început prin anii 1400, când biserica era deja în stăpânirea comunităţii de saşi din localitate. Prejmer a fost primul caz de lăcaş de cult din Transilvania întărit cu fortificaţii pentru a oferi adăpost locuitorilor. Cel care a dispus fortificarea bisericii a fost chiar împăratul-rege Sigismund de Luxemburg. Întâietatea Prejmerului în acest sens a fost determinată de amplasarea sa geografică, ca primă aşezare, la şes, de care se loveau năvălitorii – cel mai adesea tătari – care ajungeau în Ţara Bârsei prin Pasul Buzăului.

Biserica a fost înconjurată de un zid circular masiv, înalt de 12 metri şi prevăzut cu patru turnuri, dintre care două au dispărut. Zidul are în miezul său un drum de strajă pe care patrulau şi stăteau de veghe apărătorii cetăţii. Intrarea în incintă a fost, de asemenea, fortificată şi blocată de un grilaj care se păstrează şi acum, instalat la jumătatea celui de-al doilea tunel prin care se face accesul spre incinta fortificată. Şcoala veche şi primăria oraşului îşi aveau sediul tot între zidurile cetăţii bisericeşti.

Pe interiorul zidului care înconjoară biserica, saşii au construit spaţii de adăpost şi depozitare pe patru niveluri, cu accesul pe scări şi console de lemn. Zig-zagul de lemnărie montată pe zidurile albe dă nota distinctă, de fagure uman, a Prejmerului, în comparaţie cu restul bisericilor fortificate. Ceva asemănător, dar la scară mai mică, se găseşte doar în apropiere de Prejmer, la Hărman.

„Orga Morţii”

Dintre toate bisericile săseşti fortificate, cea de la Prejmer a fost cea mai mare şi cea mai puternică. Printre dispozitivele şi armele de apărare ale Prejmerului se numără şi o platformă mobilă de lemn, pe care puteau fi montate 10 archebuze, dintre care cinci erau orientate spre inamici, iar celelalte cinci spre interior, pentru a putea fi încărcate în timpul folosirii primelor. Acest dispozitiv, supranumit „orga morţii” asigura un foc continuu asupra asediatorilor. O replică a acestei arme poate fi văzută la Prejmer de către vizitatorii care urmează drumul.

 

De ştiut: Restaurat şi bine întreţinut, ansamblul fortificat de la Prejmer este unul dintre cele mai bine puse în valoare în România, din punct de vedere turistic. În incintă funcţionează câteva magazine de suveniruri şi un mic muzeu. Într-o piaţetă din apropiere se găsesc şi două dintre cele mai frumoase case săseşti din toată Transilvania.

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *