Moldovița, poveste cu final neașteptat

Patru tunuri lovesc fără milă cetatea Țarigradului. În spatele lor, o trupă de ieniceri și o cavalcadă de spahii stau gata să atace crenelurile. De pe marea spumegândă, corăbiile necredincioșilor atacă și ele Constantinopolul. Pe metereze, ostașii creștini apără orașul cu durde din care erup fierul și focul. La adăpostul zidurilor, patriarhul orașului conduce o mare procesiune, în frunte cu o icoană a Maicii Domnului. Împăratul și curtenii se află și ei în alai, la fel și un pâlc de cruciați, cu mantale albe. Deodată, din cer se revarsă o ploaie de foc, asupra necredincioșilor. E un miracol! Creștinii sunt salvați.

Căderea Constantinopolului, frescă de la Moldovița

Așa ar putea suna un rezumat verbal al uneia dintre cele mai frumoase fresce, de la una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România, Moldovița, pictată la 1537, în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș.

Dar parcă turcii ocupaseră Constantinopolul…

De fapt, fresca, așa cum este ea desenată pe peretele exterior sudic de la Moldovița, este o combinație între două asedii diferite ale Constantinopolului, cel respins din 626, și cel din 1453, când, într-adevăr, otomanii au ocupat capitala Imperiului Bizantin.

Episodul salvării miraculoase a orașului a avut loc în timpul asediului avaro-persano-slav din 626, când o furtună ivită din senin ar fi ajutat la scufundarea flotelor inamice și apoi despresurarea cetății. Zugravul bisericii din Moldovița a pictat însă atacatorii turci de la 1453, pe care i-a pus în contextul victoriei creștine de la 626. Exegeții problemei spun că există două explicații ale aceste neconcordanțe, care se repetă și la Mănăstirea Humor: fie pictorul – același la ambele lăcașe de cult – nu a înțeles ce trebuie pictat, fie a folosit o variantă cosmetizată, pentru a exprima o dorință politică a domnitorului.

Oricare ar fi adevărul, fresca reprezentând asediul Constantinopolului este probabil cea mai frumoasă de la Moldovița și este astfel amplasată, în dreapta intrării, încât să atragă atenția tuturor celor care intră în lăcașul de cult.

Întreg peretele sudic și cel vestic conservă picturile originale în stare bună, în vreme ce pe ceilalți doi pereți acestea sunt păstrate doar fragmentar. La fel, în interior, frescele sunt bine păstrate și pot fi admirate pe îndelete.

Capodopere

Biserica de la Moldovița

Moldovița și celelalte șapte biserici cu pictură murală exterioară din Moldova de Nord constituie singurul obiectiv din România inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO pe baza criteriului I, cel mai important, respectiv acela de a reprezenta „o capodoperă a geniului creator uman”.

„Aceste opt biserici din Moldova de Nord, construite de la sfârșitul secolului al 15-lea până la sfârșitul secolului al 16-lea, cu zidurile exterioare acoperite de picturi murale, sunt capodopere inspirate de arta bizantină. Sunt autentice și foarte bine conservate. Departe de a fi doar niște decorațiuni, picturile acoperă sistematic toate fațadele și reprezintă cicluri complete ale temelor religioase. Compoziția lor excepțională, eleganța personajelor și armonia culorilor se contopesc perfect în peisajul înconjurător”

– se arată în descrierea oficială făcută de UNESCO.

Nici ICOMOS, organismul care asigură consultanța pentru includerea sau nu a unor monumente în lista UNESCO nu se zgârcea cu laudele la adresa acestora, în 1993, când au fost incluse primele șapte pe listă (Sucevița a fost adăugată doar în 2010). Astfel, în opinia ICOMOS, aceste biserici „constituie un fenomen cultural unic european”.

Moldovița, cu Asediul Constantinopolelui și celelalte fresce, este unul dintre cele mai strălucite exemple din grup, iar localnicii din Vatra Moldoviței, comuna pe raza căreia se află mănăstirea, nu-și ascund mândria de a avea o asemenea comoară de artă și arhitectură în „ogradă”. Ideea că la ei în sat au un asemenea obiect de patrimoniu îi face mândri, iar mănăstirea este pentru ei, cum mulți spun de fiecare dată, ,,grădina Maicii Domnului”, ne-a povestit o tânără din localitate.

Faptul ca în 1993 ea a devenit patrimoniu UNESCO a facut-o mult mai vizibilă, iar turiştii vin în număr mare, indiferent de sezon, ceea ce a condus și la o dezvoltare economică a localității, unde au apărut foarte mult pensiuni și s-a restaurat o cale ferată îngustă (Mocăniță)

Istoric

Mănăstirea Moldovița are hramul „Buna Vestire” și datează din 1532, ea fiind continuatoarea unui așezământ religios mai vechi. Pictura a fost executată la cinci ani după construcție. Ca atmosferă, aduce cu cea de la Probota, fiind înconjurată de o centură de ziduri puternice, ridicate la 1607. Ca pictură și plan este asemănătoare cu cea de la Humor, fiind zugrăvită de același Toma din Suceava. Toate cele trei au fost ridicate în vremea lui Petru Rareș.

Înmormântări cu trâmbițe. Dacă auziți un sunet puternic, metalic și răgușit în timp ce vizitați Moldovița, înseamnă că în cimitirul de lângă mănăstire are loc o înmormântare, iar slujba este punctată de sunete de trâmbiță. Obiceiul de a avea trâmbițași în timpul slujbei de înmormântare dar și de a suna din același instrument la casa mortului, în fiecare seară de la deces până la îngropăciune, este specific acestei zone din Bucovina. Trâmbița este făcută din metal și are forma unei trompete mai lungi.

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *