Probota, mănăstirea-cetate a lui Petru Rareș

Mănăstirea de la Probota este răzlețită față de „grosul” bisericilor cu picturi exterioare din nordul Moldovei incluse în Patrimoniul UNESCO. Probota – Pobrata mai demult, termen slavon care însemna „Frăție” – se găsește la sud de orașul Suceava, cam pe la jumătatea drumului spre Iași.

Mănăstirea Probota are un aspect de fortăreață

Mănăstirea Probota are un aspect de fortăreață

Dată fiind relativa sa izolare față de rutele turistice clasice ale județului Suceava, mănăstirea de la Probota este mult mai puțin vizitată decât cele de la Sucevița, Moldovița sau Voroneț.

Mănăstirea de aici se detașează din restul grupului prin aspectul de fortăreață. Zidurile care închid perimetrul monahal sunt de dimensiunile unei cetăți, iar masivul turn de la intrare – cu stema Moldovei în basorelief deasupra porții – putea ține la respect mult și bine o gloată de asediatori. Și biserica mănăstirii impune prin dimensiuni, fiind mai mare decât cele mai multe dintre „suratele” sale. Clisiarnița cu clopotniță este, la rândul ei, de dimensiunile unei biserici medii. În clisiarniță se țin veșmintele, odoarele și inventarul bisericesc folosit doar la zilele de sărbătoare.

La biserica propriu-zisă, pictura exterioară este ștearsă, mai ales pe peretele nordic, expus mai tare intemperiilor, unde vechile fresce abia se mai ghicesc. În schimb, pictura interioară, tot de factură bizantină, este fascinantă prin bogăția decorațiilor, coloritul extraordinar și migala cu care a fost restaurată, astfel încât acum „ia ochii” tuturor vizitatorilor.

Frescele au fost restaurate între anii 1996-2001, printr-un proiect internațional finanțat de Fondul Japonez pentru Patrimoniul Mondial, aceeași organizație care a sponsorizat și cercetarea sau restaurarea unor monumente, precum cele de la Angkor (Cambodgia), Mojenjo-Daro (Pakistan) sau Insula Paștelui.

Biserica mănăstirii poartă hramul Sfântul Nicolae și este alcătuită din cinci părți: pridvorul, pronaosul, gropnița, naosul și altarul, acesta din urmă nevizitabil și despărțit de restul bisericii printr-un iconostas de lemn, bogat ornamentat.

Un prim element care atrage atenția este ușa prin care se face accesul din pridvor în pronaos, și care este originală, gotică, întărită cu fier. În gropniță (necropolă) se odihnesc osemintele voievodului moldovean Petru Rareș, alături de cele ale soției sale, Doamna Elena și ale două dintre fiicele lor, Eftimia și Samfira. Necropola beneficiază de o acustică extraordinară, care face ca o pocnitură din degete să capete consistența unei bubuituri.

După gropniță urmează naosul, deasupra căruia se ridică o turlă înaltă. Pictura murală, în tonuri de roșu și albastru, pare aici că se prăvălește ca o cascadă de culori vii asupra celui care își ridică ochii spre vârf, de unde privește Iisus Pantocrator.

Privire spre vârful clopotniței

Privire spre vârful clopotniței

Frânturi de istorie

Mănăstirea de la Probota este considerată unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Moldova, o primă biserică, de lemn, fiind atestată în zonă încă din 1391. Actuala biserică a fost ridicată de Petru Rareș pentru a-i servi ca loc de odihnă veșnică, în 1531. Vasile Lupu a reclădit în secolul următor zidurile mănăstirii și a construit o nouă casă domnească. Ruinele acesteia și ale altor clădiri medievale au fost descoperite și conservate în curtea mănăstirii.
Tot la Probota s-a călugărit în 1648 Dimitrie Barilă, care avea să devină una dintre cele mai importante figuri ale ortodoxiei românești, sub numele de Dosoftei, mitropolit al Moldovei între 1671-1674 și 1675-1686, canonizat în 2005.

De știut: Mănăstirea Probota se află pe teritoriul administrativ al orașului Dolhasca. În pridvorul bisericii funcționează un magazin cu suveniruri bisericești. În fața mănăstirii există parcare amenajată.

„Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfantului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărătești a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 (1530) oct[ombrie] 16“.

Pisania de la intrarea în biserica mănăstirii Probota

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *