Unul dintre cele mai importante monumente din România renaşte, după decenii de abandon
O parte din incinta sacră de la Sarmizegetusa
Poate părea paradoxal, dar cetatea şi zona sacră de la Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, nu se aflau până în mai 2013 în circuitul turistic propriu-zis, deşi erau vizitate anual de mii de persoane. Situl istoric se afla într-o situaţie juridică încâlcită, fiind concomitent în subordinea mai multor instituţii locale şi centrale. Situaţia s-a schimbat după ce „Sarmi” (prescurtarea folosită de localnici) a trecut în administraţia Consiliul Judeţean Hunedoara.
Schimbarea în bine de la momentul mai 2013 este spectaculoasă: copacii doborâţi de furtuni din incinta cetăţii au fost tăiaţi, zidurile fortificaţiei au fost curăţate. La fel şi drumul pavat. Situl este dereticat constant, au apărut toalete publice şi băncuţe de lemn etc. Totodată, cetatea nu se mai vizitează gratuit, ci contra unei taxe de cinci lei.
Dar, cea mai spectaculoasă schimbare este una de atitudine: în sfârşit există cineva care îi împiedică pe vizitatorii atraşi de presupusele energii neobişnuite ale locului să se caţere pe sanctuare.
Şi mai important, în a doua jumătate a lui 2015, drumul de acces, care era unul forestier, plin de gropi, a fost asfaltat, astfel că, din primăvara lui 2016, cei 18 kilometri dintre Costeşti – unde se termina asfaltul – şi cetate se vor parcurge în 15-20 minute. Astfel, întreg drumul de la Orăştie, cel mai apropiat oraş, şi până sus la cetate se va parcurge în 40-50 de minute.
Ce se vede
La Sarmizegetusa Regia se vizitează cetatea propriu-zisă, ale cărei ziduri sunt cele reconstruite de romani, după cucerirea cetăţii. Traseul continuă cu o potecă care flanchează anticul drum pavat, până în incinta sacră, amplasată mai jos de cetate, unde se găseau cele mai importante sanctuare dacice. Templele, circulare şi rectangulare, sunt dispuse pe două terase, amenajate cu ziduri de susţinere, piaţete pietruite şi sisteme de drenaj. În mijlocul ansamblului se află un izvor cu apă rece şi curată ca lacrima. Mai jos de terasele cu temple, o potecă, cu scări şi balustrade de lemn, coboară spre cabana arheologilor şi un alt izvor cu apă.
Oricând vizitezi Sarmizegetusa, priveliştea sanctuarelor e magnifică. Din coloanele care se ridicau acum 2.000 de ani spre cer, nu au mai rămas decât bazele de piatră. Rămâne ca fantezia fiecărui vizitator să le reconstruiască în minte, iar Soarele de Andezit – un uriaş disc de piatră cu funcţii şi de observator astronomic – dă aripi imaginaţiei.
La doi paşi de Soarele de Andezit, Marele Sanctuar Circular poartă în continuare urmele incompetenţei celor care s-au ocupat în perioada comunistă de sit. Este vorba despre stâlpii de lemn care populează sanctuarul, plantaţi acolo fără noimă. O legendă locală spune că au fost puşi pentru „a da bine” când la Sarmi s-a turnat filmul „Burebista”. Arheologii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei spun însă că, de fapt, au fost puşi la indicaţiile celor care s-au ocupat de „reconstruirea” sanctuarelor, la începutul anilor 1980, când Sarmizegetusa urma să fie vizitată de Ceauşescu, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.
„Civilizaţie viguroasă şi inovatoare”
Sarmizegetusa Regia şi cinci dintre cetăţile care o apărau (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Piatra Roşie, Căpâlna şi Băniţa) au fost incluse în 1999 în Patrimoniul Mondial UNESCO. „Aceste fortăreţe demonstrează o fuziune neobişnuită de tehnici şi concepte arhitecturale, militare şi religioase (…) Ruinele lor, bine păstrate şi de mari dimensiuni, sunt amplasate într-un cadru natural pitoresc şi oferă imaginea spectaculoasă a unei civilizaţii viguroase şi inovatoare”, se arată în descrierea UNESCO a cetăţilor dacice.
Aşezarea de la Sarmizegetusa a atins apogeul la începutul secolul al II-lea după Christos, când forma nucleul celei mai mari concentrări de populaţie din Europa neromană. Zonele cele mai dezvoltate ale aşezării beneficiau de apă curentă, transportată prin conducte de ceramică, şi de amenajări publice cavsi-urbane.
După cucerirea romană, în cetatea dacică a fost instalată temporar o garnizoană romană, apoi locul a fost părăsit. Săpăturile arheologice sistematice au început la jumătatea secolului XX. După Revoluţie şi până recent, zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei a fost cunoscută pentru activitatea febrilă a căutătorilor de comori.
Nu confundaţi Sarmizegetusele!
În mod curent Sarmizegetusa Regia, situată în Munţii Orăştiei, este confundată cu Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitală a Daciei romane. Aceasta este situată tot în judeţul Hunedoara, în comuna Sarmizegetusa, lucru de natură să creeze şi mai multă confuzie. Distanţa dintre cele două obiective turistice este de 85 de kilometri, pe şosea.
De ştiut: În fiecare vară, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei organizează „Ziua Porţilor Deschise” la Sarmizegetusa Regia. Cu această ocazie, monumentul se vizitează gratuit, iar arheologii oferă ghidaje de specialitate. Posibilităţi de cazare există în Costeşti, unde numărul pensiunilor turistice a crescut spectaculos în ultimii 15 ani. Tot în Costeşti există şi un centru de informaţii turistice, chioşcuri alimentare şi spaţii de campare.
Faptul ca nu se cunoaste valoarea acestor vestigii istorice ,ar trebui sa dea de gandit , dar cui ?Preocuparile celor care ocupa functii de conducere in domeniu ,sunt altele decat cele care ar promova istoria REALA a pamanturilor pe care le locuim ! Din totdeauna ,as putea spune ,istoria a fost mistificata ,,sa dea bine ” in functie de cum gandeau politrucii si conducatorii nostri iubiti !Acesta este pretul pe care-l platim ,pt. ca ne-am permis sa avem astfel de conducatori !!!!! Noroc ca mai exista o biblioteca la Vatican si mai citeste cineva prin ea , cercetatori in domeniul istoriei in universitatile din U.S.A. ,si OAMENI CU SUFLET MARE acasa,care sa mai promoveze astfel de idei cu caracter stiintific ,national si istoric ,nu neaparat in acesta ordine !