Rogoz, biserica „maramureșeană” din Ardeal

Satul Rogoz se află între orașul Târgu-Lăpuș și comuna Lăpuș, în Țara Lăpușului, regiune care se găsește în județul Maramureș, dar fără să fie parte din Maramureșul istoric. Derutant, nu-i așa?

Biserica din Rogoz, județulu Maramureș

Biserica din Rogoz, județul Maramureș

Să o luăm metodic: geografic, Țara Lăpușului este o depresiune distinctă de depresiunea Maramureșului, de care este despărțită de munții Țibleș, Lăpuș și Gutâi. Istoric, Țara Lăpușului a făcut parte din Transilvania, spre deosebire de Maramureș, care a constituit o regiune administrativă distinctă în cea mai mare parte a timpului. În perioada interbelică, Țara Lăpușului a fost arondată județului Someș, cu capitala la Dej, iar după al doilea război mondial a făcut parte din Regiunea Maramureș. În 1968, a fost integrată în nou-formatul județ Maramureș.

Așadar, biserica din Rogoz, încadrată în grupul bisericilor maramureșene de lemn, nu este o biserică maramureșeană stricto sensu, ci una lăpușeană. Poate părea o bagatelă, dar pentru mândria lăpușenilor nu e. Asta deoarece – deși între locuitorii celor două ținuturi există mult mai multe asemănări decât diferențe – lăpușenii nu sunt bucuroși dacă sunt confundați cu maramureșenii „de peste deal”. Iar Biserica din Rogoz, alături de Mănăstirea de la Rohia și de rapsodul Grigore Leșe sunt trei dintre cele mai importante borne ale identității locale.

Cea mai sudică

Din motivele istorico-geografice arătate, Biserica „Sfinții Arhangheli” din Rogoz este oarecum răzleață față de grosul bisericilor maramureșene de lemn care au fost incluse în 1999 pe lista UNESCO, fiind cea mai sudică din grup. Lăcașul de cult este o bijuterie de arhitectură și artă românească, în fața căreia își scot pălăria și autorii mofturoaselor ghiduri Michelin sau National Geographic. „Ia-o către nord-est spre Rogoz, unde o biserică de lemn pare să îmbrățișeze pâmântul”, te sfătuiește ghidul National Geographic, în timp ce Michelin ridică miza: „biserica (…) se distinge printr-un acoperiș asimetric superb și printr-o clopotniță alungită”.

Prima imagine a Rogozului este însă mult mai prozaică. Un sat oarecare, întins pe un drum oarecare. Venind dinspre Târgu-Lăpuș, cam în mijlocul localității apare panoul care indică la stânga, spre Biserica „Sfinții Arhangheli”, cea care a pus satul pe harta UNESCO. După câteva cotituri, biserica apare brusc, dominând peisajul, ca o lebădă neagră cu aripile strânse pe lângă corp.

Lăcașul de cult este îndeobște închis, dar pe ușa de la intrare de la centrul de informații din localitate sunt afișate numerele de telefon la care se poate suna și, în 5-10 minute, cineva își face apariția pentru a deschide biserica și a face ghidajul.

Nouă ne-a deschis ușa bisericii Florin Mârzac, ginerele preotului, care știe pe de rost tot ce este de știut despre biserică. Nu e ghid de profesie, dar se descurcă bine în această postură, chiar și în engleză. Explicațiile lui cu privire la consolele în formă de capete de cal care decorează la exterior biserica îi fac pe doi turiști austrieci, Martin și Petra Piucha, să caște gurile cu uimire. Au și de ce: consolele reprezintă, pe o latură a bisericii, simbolistica solară atribuită cailor, iar pe cealaltă latură, o altă simbolistică, mai întunecată, legată de moarte. „Impresionant”, exclamă Martin.

De partea cealaltă, ghidul zâmbește mulțumit de reacțiile celor doi călători, când le explică despre brâul de lemn, ca motiv al vieții, sculptat la exteriorsau despre masa lungă cât biserica care flanchează pe o latură lăcașul de cult,numită „Masa Moșilor”. Aici, bătrânii obișnuiau să judece pricinile dintre săteni, iar bogații dădeau pomeni pentru cei mai puțini avuți. Oameni practici, lăpușenii au prelungit acoperișul bisericii, pe partea cu „Masa Moșilor”, pentru a o acoperi și pe aceasta. Ca urmare, biserica iese în evidență, de la distanță, prin asimetria acoperișului.

Pictură valoroasă în interior

Interiorul bisericii păstrează o frumoasă pictură realizată la 1785, cu scene din Geneză și ciclul Patimilor, în naos, și o captivantă punere în scenă a Raiului și Iadului, în pronaos. Interesantă este și trecerea din pronaosul bisericii în naos, care se face printr-o deschidere joasă, ce te obliga să te apleci. Florin Mârzac spune că, dincolo de rolul de a-ți aminti că în biserică trebuie să fii smerit, ușa cea mică avea și un rol cât se poate de practic – acela de împiedica tătarii să intre călare în partea din față a bisericii.

Spre deosebire de „rudele” din Maramureșul istoric, biserica din Rogoz este mai mică la interior, cu pereți care nu depășesc trei metri în înălţime. În apropierea ei se află o altă biserică de lemn demnă de interes, greco-catolică, adusă în sat din Suciu de Sus în 1883.

„De când au fost robie în Ardelu”

Potrivit tradiției, Biserica din Rogoz a fost construita în anul 1663 din doua lemne uriașe. Lăcașul de cult a fost ridicat după ce, în 1661, tătarii au ars vechea biserică din sat. Amintirea invazie a fost nemurită de localnici pe inscripția de la intrarea în biserică : „de când au fost în robie Ardelu”.

Vizitarea bisericii din Rogoz este gratuită, dar mici donații pentru întreținerea ei sunt bine primite. Puteți combina o vizită la biserica din Rogoz cu una la Mănăstirea Rohia, situată la numai 15 minute de mers cu mașina. Pentru a ajunge de la un obiectiv la altul, urmăriți panourile indicatoare din sensul giratoriu amenajat în Târgu-Lăpuș, după podul care trece peste râu.

Spune și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *