Despre proiect

România nu stă rău din punct de vedere al numărului de monumente culturale înscrise pe lista Patrimoniului Mondial, cu 32 de obiective. În ţările avansate, zonele care fac parte din Patrimoniul Mondial beneficiază de o mare notorietate şi o promovare pe măsură, fiind privite ca destinaţii premium de turism. În România, însă, monumentele UNESCO sunt mai puţin cunoscute. De aceea, revista SINTEZA a derulat un proiect editorial prin care a prezentat, lunar, în perioada iunie 2015-decembrie 2017, câte unul dintre monumentele culturale românești aflate pe prestigioasa listă. Website-ul de față este transpunerea online a acestui demers jurnalistic.
Ultimele actualizări sunt din ianuarie 2018.

UNESCO

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații

Patrimoniul Mondial

Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial, Cultural şi Natural a fost adoptată în 1972, pentru „a stabili un sistem eficient de protejare colectivă a patrimoniului cultural şi natural de valoare universală excepţională”.

România

România a aderat la UNESCO în 1956, dar nu a semnat Convenția pentru Patrimoniul Mondial decât în 1990. Primul obiectiv înscris pe listă a fost unul natural – Delta Dunării, în 1991. Au urmat primele obiective culturale, în 1993.

Articolul lunii

Băniţa, izolată şi uitată

Cetatea dacică de la Băniţa constituie un caz excepţional, în care indolenţa autorităţilor, locale şi centrale, a condus la o situaţie deplorabilă a sitului, unică în România şi, foarte probabil, în toată Europa. Astfel, pe de o parte, cetatea este inaccesibilă publicului, către ea neexistând nici măcar cea mai rudimentară potecă, iar pe de alta, este complet neprotejată, vestigiile fiind la cheremul celor care se încumetă să urce dintr-un motiv sau altul până la ea. Această situaţie este notorie, dar autorităţile, de la primăria locală, până la Ministerul Culturii, se învârt în jurul cozii, în căutarea unor soluţii, iar până atunci mint de la obraz organismele internaţionale.

Cetatea nu putea fi atacată decât de pe un singur versant, fiind în rest înconjurată de stânci. Versantul accesibil era cel dinspre nord, în partea opusă faţă de şoseaua care şerpuieşte acum la baza dealului. Şi acum, cei care vor să urce la cetate numai pe aici o pot face, dacă nu sunt echipaţi pentru căţărat. Citește tot

Echipa proiectului

Citește toate articolele

Articole recente

click pe imagini pentru detalii

Băniţa, izolată şi uitată

Citește pe îndelete

Testamentul pârcălabului Arbore

Citește pe îndelete

Poienile Izei, frumuseţea simplităţii

Citește pe îndelete

Umbra lui Ștefan. La Pătrăuți

Citește pe îndelete